Satelit artificial

    Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.

În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pamantului.

     Prin satelit artificial se intelege un corp creat de stiinta is tehnologia umana, care este lansat is plasat pe o orbita in jurul unui astru is evolueaza pe aceasta  potrivit legilor mecanicii ceresti.

Aportul satelitilor artificiali in sprijinul cunoasterii umane a fost extrem de important. Cu ajutorul lor s-a masurat compozitia is parametrii d 20520f53u e stare ai atmosferei inalte, radiatiile cosmice, influenta lipsei de gravitatie asupra fiintelor vii, comunicatiile la distante mari etc.

   Teletransmisia cu ajutorul satelitilor artificiali face posibila legatura directa intre cele mai indepartate puncte ale globului. Perfectionarea tehnicii de telecomunicatii cu ajutorul satelitilor a permis extinderea aplicatiilor sale practice sub forma transmiterii unor programe educationale pentru tarile in curs de dezvoltare, precum is prin elaborarea unor sisteme informationale complexe.

De asemenea, se extinde din ce in ce mai mult transmiterea la mari distante a programelor de televiziune. Programele de televiziune priovenind din studiou sunt transmise prin releu pana la antenele statiilor de emisie is transmise catre sateliti artificiali specializati. Gratie emitatoarelor lor de bord, acesti sateliti retransmit programele catre sol, unde sunt captate de antene mici, individuale sau de antene colective. Televiziunea prin satelit prezinta importante avantaje fata de televiziunea conventionala is anume acoperirea integrala a teritoriului is receptie de calitate constanta in timp is neafectata de perturbari industriale. In domeniul militar se folosesc sateliti capabili de a realiza o legatura eficienta intre comandamente is trupele operative pentru informare is transmiterea ordinelor

Robotii industriali

În funcție de operațiunea pentru care au fost creați, roboții industriali se împart în:

1. roboți SCARA - specifici pentru operații de ridicare și așezare a diferitelor obiecte;

1. roboți cartezieni - aceștia permit ridicarea și plasarea obiectelor ce nu necesită orientare, sau pot fi preorientate.

1. roboți cu șase grade de libertate.

Oricare dintre acești roboți poate fi redus la elementele constituente, și anume:

• spațiu de operare;

• sursa de energie;

• sursa de informație;

• robotul;

Robotul industrial reprezintă un sistem fizic, programabil ce este capabil să realizeze diferite operațtii și secvențe de operații de manipulare a unor scule, piese sau subansamble.

Radiotelescopul

         Radiotelescoapele sunt utilizate și la observarea corpurilor cerești lansate de om, prin recepționarea datelor emise de sondele spațiale îndepărtate.Radiotelescoapele sunt utilizate și la observarea corpurilor cerești lansate de om, prin recepționarea datelor emise de sondele spațiale îndepărtate. Radiotelescopul este un istrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la recepționarea și la studierea undelor radio cuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri ceresti. Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolică, care joacă rolul unei oglinzi concave, concentrând prin reflexie, într-un focar, undele recepționate. Azi radiotelescoapele constau din mai multe antene parabolice (engl. array = ordonare, așezare, serie, câmp, rețea). Antenele dintr-un array sunt cuplate între ele, astfel încât suprafața tuturor antenelor sale constituie o suprafață totală mare. Avantajul este că pot fi observate concomitent mai multe obiecte (surse) cerești. Azi astfel de radiotelescoape obțin imagini de o rezolutie comparabilă cu imaginile telescopul optic.Există radiotelescope fixe (fixate permanent spre zenit) dar și mobile, care pot fi rotite, mărind cosiderabil domeniul de recepție. Calitatea rezultatelor obținute e influențată nu numai de diametrul antenei, dar și de sensibilitatea instrumentelor care detectează impulsurile primite. În timp ce telescoapele mari pot recepționa unde radio cu lungimile de undă cuprinse între metri și câțiva centimetri, telescoapele mai mici, ca de exemplu telescopul IRAM din Spania sau KOSMA din Elvetia cu diametrul antenei de 30 m, pot recepționa unde cu lungimi de ordinul milimetrilor.

Motorul cu reactie

         Motorul cu reacţie funcţionează după principiul acţiunii şi reacţiunii, enunţat de Isaac Newton. El este un dispozitiv care degajă un jet rapid de fluid pentru a obţine forţă de propulsie. În această categorie generală se încadrează motoarele cu reacţie identificate prin: turboreactor, turbopropulsor, statoreactor sau motor de rachetă. Toate motoarele cu reacţie, care se mai numesc şi turbine cu gaz, funcţionează pe acelaşi principiu. Motorul absoarbe aer prin partea din faţă. Un compresor măreşte presiunea aerului. Aerul comprimat este amestecat cu combustibil şi este aprins. Gazele care ard se dilată şi formează un jet de evacuare foarte puternic care împing motorul, şi implicit avionul, în faţă.
          Un motor cu reacţie este format din: compresor, cameră de ardere, turbină şi difuzor. Pe lângă aceasta, la unele tipuri de motoare, mai poate să apară un rotor cu pale, amplasat înaintea compresorului, un mixer şi un sistem de post combustie.           Compresorul. Este prima componentă a dispozitivului, fiind format din multe discuri cu pale ataşate pe acelaşi arbore. Compresorul absoarbe şi comprimă aerul împingându-l treptat în spaţii tot mai mici şi în final forţându-l să intre în camera . Compresorul motorului GE J79 de ardere. Odată cu creşterea presiunii creşte şi energia potenţială a aerului. Materialele din compresor se testează la 2-300 de ore „fierbinţi”. Intervalul de temperatură este între 420 şi 650ºC. Cerinţele discurilor sunt: rezistenţă mecanică ridicată, rezistenţă la solicitări centrifugale si la oboseală. Părţile reci ale palelor si discurilor sunt confecţionate din aliaje de titan, iar părţile calde din aliaje pe bază de nichel.           Camera de ardere. În camera de ardere aerul este amestecat cu combustibil după care este aprins. Există aproximativ 20 de injectoare care pulverizează combustibil în jetul de aer. Amestecul carbu rant ia foc acest lucru generând temperaturi înalte. Datorită lor Camera de ardere a motorului GE J79 gazul se încălzeşte şi se dilată, această dilatare producând un jet puternic de aer. Interiorul camerei de combustie este făcut din materiale ceramice deoarece temperatura poate ajunge peste valoarea de 1500 °C. Camera de ardere trebuie să reziste la 18000-20000 de ore de lucru, din care 9000 de ore „fierbinţi”. Temperatura medie la care se testează materialele este de 1550 °C. Căptuşeala camerei trebuie să reziste la efort termic şi la şoc termic, datorat încălzirilor din timpul decolărilor sau când apare o răcire bruscă. La fabricarea camerei de ardere se folosesc aliaje de nichel dispuse în foi şî materiale compozite ceramice.          Turbina. Curentul de aer care iese este încărcat cu energie cinetica. El se loveşte de turbină făcând ca aceasta să se învârtă. Turbina este legată printr-un ax la compresor şi la având rolul de a asigura rotaţia compresorului. Această punere în mişcare consumă o parte din energie, dar ea este necesară pentru funcţionarea motorului. Cerinţele turbinei sunt următoarele: rezistenţă rotaţională, încărcare la presiune, temperaturi între 540 şi 1100 °C; ea trebuie să rezite la fluaj şi oxidare. Discul turbinei este construit din Fig.3 Turbina aliaj de nichel, iar palele din aliaj de nichel monocristalicmotorului GE J79 acoperit cu înveliş termorezistent.          Difuzorul. Difuzorul este gura de ieşire a motorului. Este partea care produce forţa de împingere. Aerul care trece prin motor este acum forţat sa fie evacuat printr-un orificiu mai mic decât cel de intrare. 

x